Bine te-am regăsit după o foarte lunga pauză. Recunosc că sunt un pic superstițios și tind să cred faptul că ceea ce faci în prima zi din an te va marca tot anul. Nu sunt sigur că este o chestie bună să crezi așa, dar în cazul meu, anul acesta chiar sper să se adeverească.
După cum poate se știe, cel puțin de doua ori pe zi îmi revine plăcuta sarcina să ies cu Sparky la plimbare, cel mai bun prieten necuvântător. Și în seara aceasta, trecând pe lângă o camionetă parcată, și nu întâmplător stiu a cui este deoarece se afla pe strada pe care locuiesc, văd pe jos, în dreptul ușii șoferului un plic alb. Recunosc că primul gând vinovat a fost “cum ar fi să fie cu bani?”. Mai bine poate că nu a fost așa. Era factura de la PPC. Și în acel moment, m-am gândit că daca acel om primește încă factura în format fizic, acel plic îi trebuie, va avea nevoie de el. Și cum știam unde stă, adică la parter chiar în dreptul camionetei parcate, am aruncat plicul cât mai aproape de balconul unde iese la o țigară dimineața. Un cățel cam neastâmpărat cum este Sparky mi-ar fi făcut destul de dificilă sarcina daca aș fi vrut să intru și să sun la ușă, așa că am procedat precum postașii americani care arunca din mers ziarul pe peluză. Pentru cârcotași menționez sunt conștient că nu era nici o tragedie daca nu primea acea factură, dar daca am putut face acest lucru minor….poate pentru el contează. Aceasta a fost prima fapta buna.
Bucuros de aceasta întâmplare, mi-am adus aminte că la o oarecare distanță de locul cu pricina, am zărit dimineața, pe jos, într-o mapă de plastic o declarație ANAF, peste care a pus cineva un bolovan că să nu o zboare vântul, iar eu nu i-am dat prea mare importanță. Dar amintindu-mi, am pornit întins încolo să văd daca mai este. Și era, așa că am ridicat-o și am privit cu atenție. Era semnata de doua persoane, cele menționate în declarație și purta ștampila dovadă că a fost înregistrată, inclusiv pixul cu care a fost completata declarația încă se afla în mapa. Am privit cu atenție și am găsit un număr de telefon. A răspuns o doamna, surprinsa că o sun astăzi în prima zi din an. Dar după ce i-am spus despre ce este vorba, mi-a propus să ne vedem să îi înmânez documentele. Ținând cont că eram la mai puțin de 10 minute distanță, cu plimbarea încă neterminata, i-am spus că trec eu să i le aduc, deoarece le am la mine și sunt prin zonă. Am ajuns, mă aștepta în stradă, împreună cu încă doi bărbați, rude presupun. Au fost foarte încântați de gestul meu, mi-au mulțumit și au fost surprinși că practic nici nu au avut timp să constate lipsa documentelor. M-a mai întrebat doar dacă locuiesc prin zona, mi-au mulțumit încă o data și asta a fost….a doua fapta bună.
Doua într-o singura zi, și aceasta să fie prima zi a unui an care sper să fie minunat pentru toți, mi s-a părut interesant de povestit, și nu că să mă laud ci că poate în acest fel inspir și pe alții, așa că o distribuire a acestei postari nu strică (mulțumesc).
În urma celor trei ani de cecetășie, perioada pe care Google Photo nu uita să mi-o reamintească și defiecare data mă uit cu drag la poze, am rămas mai multe deprinderi, dar aici o să menționez doar doua care au legătură cu povestea de azi:
– BP plecat de la abrevierea numelui fondatorului mișcării cercetășești Robert Baden-Powell și extrapolat că „BE PREPARED” și tradus și folosit ca slogan în limba română „Gata oricând” înseamnă că dacă identifici oprtunitatea să faci ceva, nu stai pe gânduri, acționezi imediat
– Cea de a doua deprindere este mai mult decât o recomandare, este modul de viață al unui cercetaș și care se aplica oricând, în viață de zi cu zi nu numai în cadrul activităților cercetășești și anume, indotdeauna să lași în urma ta o lume mai buna decât ai găsit și asta încerc să fac de cate ori am ocazia.
Iar poza, este o frunza minunata de gutui, pe care am ales să o fotografiez, privind cât de frumos și-a lăsat toamna urmele, și gandindu-mă că trebuie să ne oprim mai des din iureșul acesta care se numește viață și să observăm frumusețile trecătoare din jurul nostru, care ne pot ancora în lumea reala și uitată pe care nici nu o vedem în graba noastră. Trebuie să învățam să ne creem amintiri frumoase, deoarece la un moment dat pot fi cele mai prețioase lucruri pentru noi, pentru că nu le putem pierde niciodată.
Aceste fiind spuse, iți doresc să ai un an plin de speranță, de vise realizabile și de amintiri memorabile. Și nu în ultimul rand iți doresc înțelepciunea care vă schimba perspectiva asupra lumii în care trăiești și poate face diferență intre o viață fericita plina de sens și o viață trista, anostă.
Cu bine
Adi3PAS
3 PAS(I) CĂTRE CEILALȚI 